Pe 15 septembrie 2008 se înregistra cel mai mare faliment din istorie şi începea cea mai gravă şi mai îndelungată criză financiară din epoca modernă. Trilioane de dolari evaporate de pe bursă, sute de bănci, fonduri de investiţii şi fonduri de pensii în faliment, mii de companii cu lacătul pe uşă, milioane de angajaţi rămaşi fără loc de muncă şi milioane de oameni daţi afară din casele ipotecate au fost efectele imediate ale prăbuşirii băncii de investiţii Lehman Brothers.
Undele de şoc ale dezastrului financiar de pe Wall Street s-au extins, însă, pe tot globul, cele mai mari economii ale lumii, în special cele europene, resimţind şi după cinci ani efectele a ceea ce analiştii au numit cea mai mare criză economică din epoca modernă. Vestea falimentului băncii americane de investiţii Lehman Brothers nu a luat prin surprindere bancherii de pe Wall Street, care se aşteptau să se întâmple ceva grav, dar nimeni nu ştia cât de grav urma să fie şi care erau soluţiile pentru ceea ce avea să urmeze. Falimentul băncii americane Lehman Brothers a transformat criza creditelor ipotecare din SUA într-o criză financiară globală, îngheţând pieţele de credit şi aruncând economia mondială în cea mai severă recesiune de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Lehman Brothers avea active de 639 miliarde de dolari pe 15 septembrie 2008, când a intrat în faliment, de şase ori mai mult decât orice altă companie americană care s-a prăbuşit de-a lungul istoriei. Marele faliment, care a stat la baza declanşării crizei financiare mondiale, a atras după el, într-un efect de domino, şi falimentul altor bănci, ceea ce a dus la prăbuşirea burselor din întreaga lume, trilioane de dolari volatilizându-se în fiecare zi. SUA a atins un deficit bugetar record în 2011, de peste 1400 de miliarde de dolari, ceea ce a atras, un an mai târziu, scăderea ratingului din partea agenţiei de evaluare financiară Standard&Poors, pentru prima dată în istoria ţării. Prilej pentru noi tulburări pe pieţele financiare, care au destabilizat din nou economia care se refăcea firav de pe urma prăbuşirii din 2008.
Potrivit unei estimări recente a Rezervei Federale (Fed) din Dallas, criza financiară a costat economia americană până la 14000 de miliarde de dolari, suma aproape egală cu PIB-ul ţării. Astfel zis, fiecare gospodărie americană a pierdut până la 120000 de dolari în cea mai neagră perioadă de la Marea Depresiune încoace.
Euro a trecut proba de foc. Europa încă fierbe
Dacă la începutul crizei, toată lumea a fost cu ochii pe SUA, din 2010 Europa a început şi ea să îngrijoreze din ce în ce mai mult, din cauza crizei datoriilor suverane, culminând cu un an 2012 atât de dificil, încât multe voci susţineau că Grecia va fi obligată să părăsească zona euro şi ca moneda unică nu va supravieţui. Primele ţări răpuse de greutatea crizei datoriilor au fost cele mici, Portugalia, Grecia şi Irlanda, primele care au solicitat ajutor internaţional de la FMI şi UE, însă marele pericol vine din partea marilor economii – Spania, Italia şi, mai nou, Franţa, care îngrijorează din ce în ce mai mult pieţile financiare, din cauza datoriilor publice mari şi a deficitelor bugetare peste limită din UE. Măsurile luate în aceşti trei ani de criză pe bătrânul continent au fost fără precedent, dar se pare că nu este de ajuns. Deşi Greciei i s-au şters din datorii, iar instituţiile internaţionale au împrumutat-o cu sute de miliarde de euro, în ultimele luni se vorbeşte despre un nou program de împrumut pentru Atena, în ciuda măsurilor de auteritate aplicate. Anul trecut, statele din eurozona au înfiinţat două fonduri de salvare, în valoare cumulată de peste un trilion de euro, la care cel mai mult contribuie Germania, pentru a finanţa economiile cu deficite bugetare semnificative. Tot ca o măsură de încurajare a creditării, Banca Centrală Europeană a continuat să scadă dobânda de politică monetară la minime istorice.
O parte a lumii îşi revine, alta se prăbuşeşte
În al cincilea an de la cel mai mare faliment al tuturor timpurilor, lumea începe să-şi revină. America, locul de unde a pornit totul şi care a suferit cele mai multe pierderi din cauza crizei financiare începută de pe Wall Street, a înregistrat ultimele semestre creştere economică, iar numărul de noi locuri de muncă este în creştere, chiar dacă valorile sunt încă timide. Veşti bune au venit şi din partea Europei la începutul anului, zona euro ieşind din recesiune în trimestrul II. Cu o creştere economică de 0,3% faţă de primele luni ale anului, uniunea monetară depăşeşte, astfel, o perioadă de un an şi jumătate de contracţie eonomică, cea mai îndelungată perioadă de declin de la adoptarea monedei unice europene, în 1999. Chiar dacă marile economii ale lumii vin cu semne optimiste, jumătatea anului a fost marcată de prăbuşirea monedelor din ţările emergente (din grupul BRICS), ca urmare a deciziei Rezervei Federale de a diminua programul de achiziţie de obligaţiuni, măsură impusă la începutul crizei, pentru stimularea economiei.
Cum a destabilizat America economiile emergente
Programul de achiziţii de obligaţiuni a fost introdus în contextul crizei financiare mondiale şi reprezintă o măsură fără precedent în istoria de un secol a Rezervei Federale. Banca Centrală a SUA preia din piaţă în fiecare lună obligaţiuni în valoare de 85 miliarde de dolari, pentru a încuraja creditarea, consumul şi creşterea economică. Totodată, Fed menţine de peste patru ani dobânda de politică monetară în bandă 0 – 0,25%. Imediat după anunţul şefului Fed, Ben Bernanke, din luna iunie, acţiunile au scăzut puternic pe bursa de la New York. Indicele Standard&Poor’s 500 a închis în octombrie cu 1,39%, iar Dow Jones Industrial Average a pierdut 1,35%, în timp ce piaţa Nasdaq a scăzut cu 1,12%. Efectele declaraţiilor şefului Fed s-au resimţit cel mai puternic, însă, în rândul ţărilor emergente, ale căror monedele s-au prăbuşit în săptămânile care au urmat. Un coş format din monedele Braziliei, Rusiei, Chinei, Indiei şi Africii de Sud a atins minimul ultimilor trei ani în raport cu dolarul, investitorii anticipând că reducerea achiziţiilor de obligaţiuni derulate de Banca Centrală a SUA va determina intensificarea ieşirilor de capital de pe pieţile emergente. Totodată, acţiunile de pe pieţile emergente au pierdut peste 1000 miliard de dolari din valoare.
Pentru a depăşi această nouă încercare pentru economia mondială, principalele Bănci Centrale ale lumii, între care şi BCE, încearcă să reducă din efectele negative ale măsurii anunţate de Fed. Astfel, în UE, Banca Centrală vorbeşte despre o nouă reducere a dobânzii cheie, în timp ce şefii Băncilor Centrale din Japonia şi Marea Britanie estimează ca propriile măsuri de stimulare a economiei vor reuşi să sprijine creşterea economică globală. Chiar şi aşa, lumea se chinuie încă să ajungă măcar la nivelul de dinainte de septembrie 2008, proces care se dovedeşte mai îndelungat decât aşteptările. Economistul Nouriel Roubini, cel care a prevăzut, în 2008, dezastrul financiar prin care urma să treacă întreaga lume, susţine că mai devreme de 2017-2018 nu se va putea vorbi despre depăşirea crizei economice la nivel mondial.
Criza nu ne-a învăţat nimic. Scenariul Lehman Brothers s-ar putea repeta
Henry Paulson, fost secretar al Trezoreriei SUA, crede că factorii care au contribuit la instalarea crizei financiare în urmă cu cinci ani încă exista, iar o repetare a scenariului este destul de posibilă. Fost secretar al Trezoreriei în timpul mandatului preşedintelui George W. Bush, Paulson a revenit în atenţia publicului pentru rolul cheie pe care l-a jucat în eforturile de salvare a sistemului financiar, după falimentul Lehman Brothers. Paulson a identificat trei motive pentru care crede că o nouă criză financiară este foarte posibilă. În primul rând, Fannie Mae şi Freddie Mac, giganţii ipotecari pe care administraţia Bush a fost nevoită să îi naţionalizeze, rămân în mâinile guvernului. Şi, pentru că se dovedesc profitabili pentru moment, este dificil din punct de vedere politic să li se reducă inmportanţa. 90% dintre împrumuturile ipotecare sunt garantate de stat. În al doilea rând, problemele sistemului bancar nu au fost încă rezolvate. În opinia lui Paulson, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îmbunătăţi forma actuală a împrumuturilor garantate şi ar trebui să fie o mai mare transparenţă pe piaţa fondurilor mutuale. În al treilea rând, există prea multe organisme de reglementare financiare (cinci) care tind să se angajeze într-o competiţie „disfuncţională”, iar asta „este o mare problemă”, consideră Paulson.
Produsele alimentare moldovenești, în special fructele, sunt de o calitate bună sunt și vor fi foarte întrebate pe piața rusească, în cazul în care va fi ridicată interdicția la importul acestora în Federația Rusă. Această concluzie se conține în declarațiile făcute pentru Proiectul ACED de reprezentanții rețelelor comerciale și angrosiştilor ce activează în această ţară, în cadrul expoziției internaționale de produse alimentare World Food Moscow, care a avut loc în perioada 15-18 septembrie 2014 la Moscova.
Procesul de repartizare a mijloacelor Fondului de Rezervă în anul 2013 a cunoscut anumite îmbunătățiri la capitolul destinația alocărilor. Concluziile se regăsesc în studiul ”Gestionarea Fondului de Rezervă al Guvernului Republicii Moldova în 2013”, realizat de Asociația pentru Politică Participativă ADEPT, cu susținerea financiară a Fundației Soros-Moldova.
cristinamamei 